Cand voi fi mare

Aug 17, 2010 de Alex

Cu criza si toate probleme astea care se tot abat asupra tarisoarei, ma gandesc ca obtinerea unui job decent va fi una din marile provocari ale vietii unui om care tocmai a devenit “mare”. Nefiind inca in cauza, banuiesc ca cel mai bun plan pe care pot sa il am este sa imi aleg de pe acum meseria si sa invat cat de mult pot pentru a ma remarca macar in domeniul respectiv, nu? Poate ma fac fotograf, poate informatician, sau poate imi deschid un magazin IT numai si numai al meu.

Daca totusi nu reusesc nimic din ce am spus mai sus, poate ma angajez la o banca. Ar fi tare, nu? Sa ma pot lauda ca lucrez intr-un loc prin care trec atatia bani, ca eu fac numele bancii remarcat si atunci cand cineva are nevoie de ajutor, sa pot spune ca stiu eu pe cineva care imi e dator pentru ca l-am ajutat si ca se rezolva intr-o clipita. As putea fi chiar el!

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Sa nu se inteleaga ca rad de meseria omului. Ba din contra! Treaba e ca sunt multi care ar da orice pentru a putea lucra in locul lui si a avea putinii bani pe care el ii castiga chiar si din ingrijitul sediului si stau sa ma gandesc care sunt sansele ca stand in tara, sa ajung macar pentru o perioada sa fac ce face el (poate nu la o banca si poate nu sa spal, dar sa pun marfa pe rafturi s-ar clasa cam tot pe acolo). Sunt suficient de mari ca Romania sa ma sperie mai mult decat o face Anglia, Spania si desi dupa mine intra in alta categorie, America. Stiu oameni cu o pregatire serioasa, dar care au ajuns sa conduca o masina de taxi pe caldura asta pentru a avea ce manca si mai stiu batrani care se plang ca nu mai exista industrie, ca nu mai exista acele fabrici la care ei lucrau si de la care cumparau pana si strainii.

Chestia asta m-a apucat dupa ce am vorbit cu o doamna care m-a oprit cand a vazut ca fac poze unei foste fabrici care acum este in curs de demolare. Dupa ce mi-a povestit cum ea lucra la fabrica si veneau pana si nemti ca sa se aprovizioneze de acolo, a inceput sa rada si a spus ca o amuza ideea ca toate aceste fabrici sunt lasate in paragina si mai apoi daramate pentru a fi construite blocuri si case in locul lor. Ca o amuza ideea de a gazdui din ce in ce mai multe persoane desi sunt din ce in ce mai putine locuri de munca. Eu cred ca are dreptate, ritmul in care se construiesc case nu este proportional cu ritmul in care apar noi locuri de munca (mai ales in Romania). Deci… sa ma astept sau nu ca viitorul meu sa fie la o banca, la fel ca cel al domnului de mai sus? Nu ma gandesc ca voi fi somer… Pregatire pentru intins solutie de spalat geamuri tot voi avea.

P.S.: nu uitati sa ascultati melodia! E chiar faina