Alex și frustrările sale: moartea facebook-ului

Jul 6, 2011 de Alex

Ţin minte că acum vreo 10 ani lumea obişnuia să se prezinte cu numele, prenumele sau în cel mai rău caz cu porecla. Ce s-a întâmplat, normalitatea a ieşit din trend?!

Era o intrebare retorică, evident că a ieşit din trend. Trăim în lumea în care atunci când masele au realizat că toate doamnele care se respectă se feresc să-şi rupă ciorapii, au început să şi-i rupă intenţionat şi să îi poarte aşa pentru a face un fashion statement. Cine e atât de idiot? De asemenea lumea în care după ce iPad-ul (spre exemplu) a prins atât de bine la public, au apărut cel puţin 20 de clipuri pe youtube în care şmecherul John îţi arată cum proţăpeşte un iPad în fundul curţii şi-l împuşcă. De ce? We’ll never know.

Cam acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu facebook-ul. A început să prindă la români şi cei care erau mai pe fază şi mai interesaţi s-au înscris şi au ajuns la concluzia că e foarte tare. Un mediu curat în care toată lumea e perfect reală, cu nume reale şi în care îţi poţi regăsi prieteni demult pierduţi, sau poţi comunica cu cei pe care-i ai acum. Foarte bine şi frumos. Plus că era evident o piaţă ce avea să crească din ce în ce mai repede până în momentul în care marketing-ul pe facebook urma să fie nu numai una dintre soluţiile cele mai de impact, dar şi una dintre cele mai ieftine (venind la fantasticul preţ de gratis). Şi a crescut. Dezastru!

Eu personal mi-am făcut cont pe facebook din două motive, dintre care unul foarte puţin inteligent: să-mi promovez blogăreala şi să mă joc Cube Crash. Cube Crash m-am jucat până când am fost primul în topul din săptămâna respectivă şi blogul l-am promovat cât timp aveam ce promova, dar pe facebook am rămas pentru că acum aveam prieteni şi rude şi ne dădeam like la poze (şi de-aia mi le-am şters pe toate) şi totul era superb. Până când între prietenii mei îşi face loc şi Sweety Girl împreună cu una dintre prietenele ei VreauSa Mor. Acum am o problemă foarte serioasă pentru că în doar trei click-uri am pierdut 4 ani din viaţă şi m-am paraşutat din nou în mijlocul hi5-ului. Nu-i cul! VreauSa Mor aparent îl ştie pe fostul meu vecin, dar nu îl mai cheamă Vlad, ci DC Fanz şi DC Fanz aparent joacă Farmville! Cât de tare, să încerc şi eu! Două secunde mai târziu tot zidul meu s-a umplut cu cereri de cuie şi lopeţi de la DC Fanz care vrea să-şi facă grajd. Nici asta nu-i cul! Fac curăţenie pe zid şi când să termin îmi dau seama că Sweety Girl, pe care aparent o ignorasem, a strâns milioane de prieteni care îmi dau şi mie add, iar eu le dau şi lor accept pentru că marketing-wise nu strică. Ei bine, în momentul ăsta (în care scriu şi mă citeşti) tot zidul meu se umple de spam din câte direcţii s-ar umple Băsescu de flegme dacă s-ar afişa pe stradă fără SPP.

Declar deci fără nici cel mai mic regret, că în secunda asta deşi facebook îmi aduce o bucată serioasă din trafic, este o chestie foarte foarte naşpa. Populaţie a planetei (pentru că să ne fie clar, nu numai românii se desfăşoară în felul ăsta), aţi distrus, cel puţin pentru mine, una dintre cele mai tari chestii pe care le văzuse internetul şi omenirea: jocul Cube Crash. Promit deci să aştept până la lansarea Google+ pentru iPhone şi să migrez acolo cu toată e-nevoia mea de e-socializare. Am zis!

P.S.: ceva similar se întâmplă şi cu twitter-ul în sensul în care a devenit un fel de hiper-chat în care toată lumea… scuzaţi expresia, îşi dă vrăjeală. Nici asta nu-i tare. A pardon, cul!