Trei metode garantate pentru a îţi pierde inspiraţia

Jul 20, 2011 de Alex

Aş fi scris cu cea mai mare plăcere despre trei metode garantate pentru a o găsi, dar adevărul e că nu ştiu nici măcar una care să funcţioneze în cazul meu. Ştiu totuşi că de fiecare dată când rămân cu adevărat în pană de idei, scriu un post destul de anost despre cum… ei bine despre cum rămân în pană de idei. Asta pare să ajute!

Având în vedere că nu îmi mai permit încă o postare cu girafe si elefănţei care dansează, beau ceai, sau Dumnezeu ştie ce alte chestii fac elefănţeii şi girafele, m-am decis să împărtăşesc cu voi cele trei lucruri care pe mine întotdeauna m-au făcut să îmi pierd inspiraţia în cele mai crunte feluri posibile (deşi la drept vorbind există doar un singur fel şi anume acela în care o ai şi după aia n-o mai ai).

Metoda numărul 1:
Asta este cea mai întâlnită pentru mine şi nu neapărat cea mai tristă, dar în definitiv cea care denotă cea mai mare lipsă de viaţă. Un mod garantat prin care eu îmi pierd inspiraţia indiferent dacă este vorba de fotografie, blog, scrisoarea către bunica sau completarea formularului de înscriere pentru Yahoo! Mail, este acela de a mă uita la un serial sau la un film. Mi se întâmplă de foarte multe ori să am o idee strălucită, să spun că am să scriu despre ea neapărat şi mai apoi să mă uit la un serial. Când se termină mă pun să scriu ce voiam să scriu şi… nimic. Nici măcar un titlu pe care sunt convins că îl aveam înainte ca Angelo să o înşele pe Consuela. Şi era un titlu bun! Pot să jur că era!

Metoda numărul 2:
Din cercetările mele amănunţite în domeniu, am mai descoperit că o ieşire cu prietenii poate fi întotdeauna o soluţie bună pentru a îţi pierde orice fel de idee. De foarte multe ori mă gândesc la ceva, mi se pare bun şi îmi fac un plan despre cum ar trebui să pun în practică sau să scriu ceea ce tocmai mi-a trecut prin minte, dar peste două ore trebuie să plec în oraş ca să mă întâlnesc cu cineva. Ei bine indiferent de cât de mult încerc să nu uit absolut tot ce am stabilit, după cinci minute de conversaţie ideea mea este total pierdută şi nu mai poate fi recuperată nici dacă stau jumătate de oră în faţa calculatorului punând prime litere pe ecran pentru a o găsi pe cea potrivită! Pur şi simplu s-a pierdut.

Metoda numărul 3:
Se întâmplă să fie şi cea mai nefericită atunci când vine vorba de ograda mea! O problemă pe care o am şi am găsit-o şi la alţi bloggeri, este că de fiecare dată când o persoană apropiată intră pe blog şi mă judecă pentru ce am scris, îmi pierd cu totul şi cu totul pofta de web, 2.0 sau nu. Adevărul e că nu vreau ca familia sau prietenii să îmi citească blogul, pentru că libertatea pe care aş câştiga-o odată cu plecarea lor ar aduce de cinci ori mai mult trafic decât aduc ei! Pe de altă parte atunci când lansezi un nou blog şi vrei să îl faci cunoscut, prima reacţie este să te adresezi cunoscuţilor şi cum eşti la început de drum, neavând e-prieteni, recurgi evident la cei pe care îi poţi împunge fără să se numească poke! Ceea ce funcţionează la început, cât timp vorbeşti despre ceasuri elveţiene şi maşini care ating suta în doar 3,6, dar mai apoi când rămâi fără teme atât de superficiale şi trebuie să cauţi mai adânc, prietenii tăi vor fi cei care te vor duce la e-sapă de lemn, tăindu-ţi idee cu idee pentru că se vor simţi ofensaţi sau cine ştie ce vor crede despre tine. Astfel unul dintre marile mele regrete este acela că domeniul ăsta a ajuns să fie public pentru cunoscuţi (pe care cu acest prilej îi salut).